CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 445 / 2012

Dosar nr. 467 / 2012

AVIZ

referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă şi pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr.1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafaţă mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare

Analizând proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă şi pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr.1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafaţă mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.98 din 6.06.2012,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de ordonanţă de urgenţă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Proiectul de ordonanţă de urgenţă are ca obiect modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul eliminării aspectelor neconforme cu normele obligatorii ale Uniunii Europene cu privire la interzicerea aplicării de teste economice care constau în condiţionarea acordării autorizaţiei de dovada existenţei unor necesităţi economice sau cereri din partea pieţei. Totodată, prin acelaşi proiect se propune spre abrogare Hotărârea Guvernului nr.1454/2004 pentru aprobarea criteriilor de implantare a structurilor de vânzare cu amănuntul cu suprafaţă mare şi definirea tipologiei structurilor de vânzare.

Intervenţiile legislative sunt justificate în Nota de fundamentare prin necesitatea de „a asigura armonizarea conformă a legislaţiei naţionale cu normele europene în materie, respectiv cu Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L376/36 din 27 decembrie 2006, care are drept scop stabilirea dispoziţiilor generale pentru facilitarea exercitării libertăţii de stabilire pentru prestatorii de servicii şi a liberei circulaţii a serviciilor, menţinând totodată un nivel ridicat al calităţii serviciilor la nivelul Uniunii Europene.”

2. Din punct de vedere al dreptului european, proiectul supus avizării se încadrează, prin obiectul de reglementare, în legislaţia europeană consacrată organizării şi funcţionării Pieţei interne a Uniunii Europene - elementul central pe care se axează încă de la constituire întreaga construcţie europeană.

Realizată pe deplin în anul 1992, Piaţa internă se constituie într-un spaţiu economic, social şi cultural, fără frontiere interne, care trebuie să funcţioneze în aceleaşi condiţii ca o piaţă naţională, în care persoanele, bunurile, serviciile şi capitalurile beneficiază de dreptul la liberă circulaţie, inclusiv dreptul de stabilire pentru lucrători, conform principiilor statuate, în principal, în actualul articol 45 şi următoarele din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, parte integrantă a recentului Tratat de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 şi care preia vechile articole 49-55 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

În planul legislaţiei europene, cel mai recent document în materie, relevant din perspectiva proiectului supus avizării şi care, totodată, se constituie într-o reglementare cadru, îl constituie Directiva 2006/123/CE privind serviciile pe piaţa internă, (Directiva servicii), care stabileşte un cadru juridic general de care beneficiază o mare varietate de servicii, luând în considerare trăsăturile specifice fiecărui tip de activitate sau ale fiecărei profesii şi sistemul acestora de reglementare.

Acest cadru se bazează pe o abordare dinamică şi selectivă care constă în desfiinţarea cu prioritate a barierelor care pot fi eliminate rapid, iar în privinţa celorlalte, lansarea unui proces de evaluare, consultare şi armonizare complementară a unor aspecte specifice, ceea ce va permite modernizarea progresivă şi coordonată a sistemelor naţionale de reglementare pentru activităţile de servicii. Directiva are astfel drept finalitate:

 - să faciliteze libera circulaţie a prestatorilor de servicii,

 - să consolideze drepturile beneficiarilor de servicii,

 - să promoveze calitatea serviciilor,

- să stabilească o cooperare administrativă efectivă între statele membre.

Pe plan intern, această directivă a fost parţial transpusă în cuprinsul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, act normativ cu incidenţă asupra majorităţii regimurilor de autorizare, care intră în sfera de aplicare a directivei.

Prezentul proiect de ordonanţă de urgenţă reprezintă, de fapt, nu numai o continuare a transpunerii şi adaptării principiilor stabilite de directivă la anumite servicii, dar şi o articulare cu celelalte acte juridice interne care au transpus sau au adaptat acquis-ul comunitar referitor la libera circulaţie a serviciilor şi lucrătorilor.

3. La partea introductivă a art.I, având în vedere că, ulterior aprobării prin Legea nr.650/2002, Ordonanţa Guvernului nr.99/2000 a fost republicată, precum şi faptul că, ulterior republicării, aceasta a suferit intervenţii legislative de natura modificărilor şi completărilor, recomandăm înlocuirea expresiei „republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.603 din 31 august 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.650/2002” prin sintagma „republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

4. La art.I pct.1, pentru o exprimare specifică stilului normativ, este necesară reformularea părţii dispozitive, astfel:

„1. La articolul 4, după litera p) se introduc trei noi litere, lit.q)-s), cu următorul cuprins:”.

Referitor la definiţiile termenilor „parc comercial”, „supermagazin”, respectiv „hipermagazin”, semnalăm că aceşti termeni nu sunt folosiţi în Ordonanţa Guvernului nr.99/2000, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte norma propusă pentru art.4 lit.q), menţionăm că formularea este similară normei prevăzute la art.4 lit.o), unde centrul comercial este definit ca fiind „structura de vânzare cu suprafaţă medie sau mare în care se desfăşoară activităţi de comercializare cu amănuntul de produse, servicii de piaţă şi de alimentaţie publică, ce utilizează o infrastructură comună şi utilităţi adecvate. Suprafaţa de vânzare a unui centru comercial este rezultată din suma suprafeţelor de vânzare cu amănuntul de produse şi servicii de piaţă şi de alimentaţie publică cuprinse în acesta;”.

Ca urmare, propunem corelarea normelor.

5. La art.II, pentru o exprimare specifică stilului normativ, recomandăm înlocuirea sintagmei „sub care au fost începute” prin sintagma „în vigoare la data la care au început”.

6. La art.III, pentru un spor de rigoare în redactare, sugerăm ca sintagma „se abrogă” din finalul textului să fie introdusă după expresia „a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.445/06.06.2012